Prajitura asta eu o cunosc sub denumirea “Buturuga”, dar pentru ca am vazut ca se confunda cu o alta prajitura, m-am hotarat sa o redenumesc “Bezele cu nuca si crema de ciocolata”.
“Buturuga” mea are o semnificatie aparte pentru mine. E in familia noastra de vreo 20 de ani si o avem de la tusa Erji, care o are de vreo 37 de ani. Prajitura era mereu prezenta pe masa noastra la sarbatori si evenimente speciale. E laborioasa, dar foarte apetisanta. Multa vreme am facut-o impreuna cu Roni, ca sa impartim greutatile. 🙂 Eu ma ocupam de bezele, ea de crema si impreuna le asamblam. Prima oara cand a trebuit sa o facem fiecare singura, am intampinat niste dificultati. Eu nu stiam secretele cremei, ea ale bezelei.
Pentru ca ziceam despre prezenta prajiturii “Buturuga” la evenimente speciale, am si eu unul acum. Am inaugurat noul meu mixer Kitchen Aid primit cadou de ziua mea de la Alin si Roni. Mixerul asta cred ca e visul oricarei bloggerite culinare. Multumesc mult, mult de tot!
Ingrediente pentru 40-42 prajiturele:
Pentru bezele:
6 albusuri de ou -> 2,40 lei
350 gr. zahar pudra (nu apare in poza) -> 1,50 lei
100 gr. nuca macinata -> 7,20 lei
Pentru crema:
320 gr. zahar tos, impartit-> 1,50 lei
100 ml apa
6 galbenusuri de ou
2 linguri cu varf cu cacao -> 1,70 lei
200 gr unt la temperatura camerei -> 5,00 lei
Pentru glazura:
5 linguri zahar -> 0,56 lei
2 linguri cu cacao -> 1,70 lei
3 linguri apa
50 gr. unt -> 1,25 lei
Pentru decor:
150 gr. nuca macinata -> 10,80 lei
Cost total ingrediente: 33,61 lei
Durata de preparare: 100 de ani !! 🙂
Pe vremuri, cand aveam dexteritate imi lua cam 3-3,5 ore. De data asta nu stiu cat mi-a luat, dar cand o sa ma mai incumet sa o fac, o sa ma uit la ceas. N-am mai facut prajitura asta de aproape 7 ani, deci…posibil sa dureze ceva pana ma incumet din nou. 🙂
In caietul de retete imi scria “zahar macinat” si am uitat sa aliniez zaharul pudra. Pe vremea cand am scris reteta nu exista conceptul de “zahar pudra” in magazin. Nu aveam de gand sa mai macin si zaharul, asa ca l-am scos la interval pe cel pudra.
L-am trecut prin sita, ca stiu ca nu e chiar tot pudra si nu voiam cristale de zahar in spuma pentru bezele.
Am macinat cele 250 de gr. de nuca necesara la toata prajitura. Uneori mai decoram cu nuca de cocos, dar in bezele e musai sa fie nuca-nuca.
Am cantarit 100 gr. de nuca ce imi trebuia la bezele.
Am separat ouale.
Albusurile le-am pus in mixerul meu cel frumos 🙂 si l-am pornit.
Dupa ce s-au umflat, am adaugat cu lingura zaharul pudra si le-am batut pana s-a format o spuma consistenta si lucioasa. In cateva minute spuma a fost gata cu totul. Cred ca va urma curand si o prajitura Pavlova, ca e prea fain sa bat spuma cu mixerul asta.
Am pornit cuptorul ca sa se incalzeasca.
Am adaugat cele 100 gr. de nuca macinata si am amestecat usor cu o lingura de lemn.
Intr-o tava tapetata cu hartie de copt, am format bezele cu o seringa de patiserie. Un sac posh e mai practic decat seringa asta ametita a mea.
Am lasat tava in cuptor la foc mic vreo 20-25 de minute. Bezelele trebuie sa se usuce bine.
Cat a stat la cuptor prima tava, am inceput sa fac crema. Intr-o cratita am pus 170 gr. zahar cu 100 ml apa si le-am fiert cam 5 minute, pana s-a facut un sirop mai gros, apoi l-am lasat sa se raceasca.
Pe urma am turnat bezele in a doua tava.
Cam asa au aratat bezelele din prima tava si astea au fost cele mai aratoase. La cea de-a treia tava n-am mai rezistat cu seringa si le-am turnat cu lingurita. Alea au fost mai…”implinite”. 🙂
Am lasat bezelele sa se raceasca bine de tot si stim asta cand se pot indeparta usor cu mana. Daca sunt lipite de hartie si totusi sunt racite, ceva n-a mers bine la prepararea bezelei.
Dupa ce s-a racit siropul l-am mutat intr-un bol de sticla, ca sa-l pregatesc pentru fiert pe aburi. Da, stiu, e distractiva prajitura asta! 🙂
Asadar, am pregatit o oala potrivita pentru bol si am pus apa la fiert.
Aici e siropul de zahar si apa, fiert si racit. E ultima fotografie cu acest bol in viata. La scurt timp dupa ce l-am pus peste oala cu apa fierbinte, a crapat. Nu era termorezistent, dar de asta mi-am dat seama doar dupa ce a crapat. 🙂
Am adaugat galbenusurile si le-am omogenizat.
Am adaugat cacaua si am amestecat-o bine.
Am pus bolul pe aburi si “puteti uita” cum a crapat.
Am mutat crema intr-o cratita de inox si mi-am continuat munca. Am lasat-o pe aburi pana s-a ingrosat, adica aproximativ 20 de minute. Am lasat crema la racit.
Intre timp am continuat treaba cu bezelele, coptul, etc. Trei tavi am copt si ar mai fi fost inca de vreo 10-12 bezele, dar pana aici am rezistat. Mi-am ridicat moralul mancand de pe bol spuma ramasa.
Pentru glazura am pus intr-o cratita 5 linguri cu zahar, 2 linguri cu cacao si 3 linguri cu apa si le-am pus la foc pana s-a format un sirop. L-am lasat sa fiarba 3-4 minute si apoi am pus 50 gr. de unt. Le-am omogenizat si am lasat-o deoparte.
Am pus din nou la treaba mixerul Kitchen Aid care a frecat 200 gr. unt cu 150 gr. zahar tos.
Peste unt am adaugat crema de ciocolata racita si le-am omogenizat.
Iar acum incepe asamblarea prajiturilor.
Nuca macinata ramasa (150 gr), am asezat-o pe o farfurie intinsa.
Bezelele le-am scos din tava si le-am pus pe o farfurie.
Bezelele se pun fata in fata si se ung cu crema de jur imprejur. Pentru aceasta operatiune eu folosesc un cutit pentru peste. Mi se pare cel mai practic.
Bezelele trebuie manevrate cu grija ca sa nu intre degetele prin ele si sa se sfarame. Nu trebuie stranse, ci doar sustinute pana le va tine crema.
Apoi am rostogolit-o in nuca macinata.
Am asezat-o pe o farfurie si am “pictat-o” cu glazura de ciocolata.
Prima e gata. Mai am doar 39 de asamblat. 🙂
Intai le umplu pe toate cu crema si le dau prin nuca si abia dupa ce sunt toate pe farfurie, le glazurez. Doar pe prima am facut-o asa, pentru “impresie artistica”. 🙂
Ce sa mai zic despre ele? Sunt dulci, crocante, apetisante, magnifice si aproape te fac sa uiti de efortul depus pentru realizarea lor. Trebuie pastrate la frigider si sunt chiar mai bune dupa ce stau la rece. Partea buna e ca se pot congela si sunt grozave asa.
Daca le-ai lipi invers ar fi un fel de macarons autohtone :). Noua ustensila – un vis intr-adevar! 😉
Cu noua ustensila parca m-as incumeta si la o tura de macarons autentici. 🙂
Deci as vrea sa propun sa pastrati traditia in familie si la orice eveniment sa faci buturuga, best cake in a really long time. Prea buna, prea ca la Osani.
:))) In acest caz trebuie sa intri si tu in hora si sa participi la facutul cremei, ca doar si tu esti cumnata mea. Asa e traditia. 🙂
Si eu sa ma asigur ca traditia va merge mai departe, astept ca si Eliza sa intre in acest cerc… ca sa fie toate partile familiei acoperite:)) Sa se mai racoreasca vremea sa nu incalzim cuptorul la 35 grade in casa:))
Diana, o mica corectura:) Zici ca de 20 de ani e la noi in familie; de 20 de ani ai preluat-o tu, dar eu o faceam si inainte, mai rar, dar erai mai mica si nu-ti amintesti:) Stiu doar, ca intr-un an , de Pasti, in urma cu vreo 33-34 de ani, Alin a mancat toate bezelele coapte si n-am avut ce cremui:)) tu erai la cresa, eu la servici, tati dormea dupa o tura de noapte, de 12 ore, Alin a fost sefu in bucatarie:))…
Daca as fi avut un buton de “like” ca pe facebook, as fi dat un mare like la comentariul mamei tale. Mi-am adus aminte de mine cand eram acasa la mama si furam din colturile foilor de prajituri sau mancam cojile la eclere inainte sa le umple si bineinteles crema trebuia sa fie tot timpul mai multa, ca sa imi ramana si mie sa ling castroanele…… Un secret de-al meu: si acum fac la fel 😀
Eu le stiam de Sarah Bernhardt,le faceam acum 25 de ani din cartea de bucate a Silviei Jurcovan!!!!!Foarte bune!!!!!
N-am mai auzit de prajituri Sarah Bernhardt, dar la o cautare pe Google am vazut ca seamana. Cele pe care le-am vazut eu, nu erau lipite cate doua, ci individuale. Oricum le-ar spune, sunt delicioase! 🙂
Buna!!! Bunica unei prietene a facut prajitura aceasta si-a fost intr-adevar un deliciu, dar nu prea am curaj s-o fac dintr-o insuficienta tehnica… ce inseamna temperatura mica la cuptor? (80 de grade C, 100 grade C?) Multumesc mult!!!
Buna, Stela! Nu ma prea pricep la setarea cuptorului dupa grade, insa din ce am mai vazut pe net, foc mic ar fi intre 125-150 grade.
Iti dau link-ul de mai jos, care poate te va ajuta in setarea cuptorului. Vezi ultima parte a articolului.
http://www.formula-as.ro/2003/580/strabunica-stie-tot-40/ca-sa-gatiti-mai-repede-fara-cantar-4324
An Nou Fericit si multa prosperitate si bucurii depline!!!
An nou, inca o noua incercare si-o noua rezolutie; dar de data aceasta o rezolutie care s-a infiripat; mi-am luat inima-n dinti si-am facut prajitura ieri seara. Kitchen Aid-ul mi-a facut niste bezele minunate!!!
Am setat cuptorul (fan oven) la 160 de grade Celsius si le-am copt timp de 22 de minute pe tavi de teflon pe care-am presarat faina (data viitoare voi presara nuca macinata) ca sa ma asigur ca mi se dezlipesc bezelele dupa ce s-au copt si racit. Astazi dimineata, abia am asteptat sa le testez si sa primesc critica din partea mamei si-a nepotului meu care sunt la noi in vizita. Verdictul: Senzationale!!! Deci, a meritat pe deplin efortul, multumesc mult pentru reteta!!!!! Data viitoare-mi voi cumpara o punga pentru bezele, “piping bag”, pentru ca de data aceasta mi-au iesit cam grasute :).
Si-acum, ca sa te rasplatesc pentru minunata ta reteta, vreau sa-ti trimit una dintre cele mai bune retete de prajitura cu morcovi pe care-am mancat-o vreodata, creata de un bucatar renumit in Londra -Yotam Ottolenghi.
http://thefatexpat.blogspot.co.uk/2008/10/ottolenghis-carrot-cake.html
An Nou Fericit si Happy Baking!!!
Sunt divine, singurul desert pe care il ador…ultima data am mancat aceste delicii in urma cu vreo 10 ani la nasa mea de la bistrita ( ei le numesc saraberne ) si imi doresc mult sa incerc si eu reteta. Multumesc pentru sfaturile mai mult decat utile 🙂
Multumesc si eu pentru mesaj. 🙂
Pentru Stela: Ma bucur ca ti-a placut prajitura si iti multumesc pentru urari si mesaj.
Iti doresc un An Nou plin cu bucurii si cu tot ce iti doresti.
Am mancat aceasta prajitura, facuta de mama unei college si am cautat reteta de mai demult. Ma bucur ca am gasit-o si m-am amuzat grozav de reteta scrisa de tine. iti multumesc, am sa o fac si eu.
Multumesc pentru mesaj! Privind in urma si pe mine ma amuza trairile mele legate de aceasta prajitura. Cu siguranta n-o vei putea uita, nici gustul, nici stradania de a o face. 🙂 Succes!
Prajiturele Sarah Bernardth (originale) nu se lipesc intre ele …pe bezea se pune crema si peste crema glazura de ciocolata, si eu o stiu de buturuga de mai bine de 35 de ani….
P.S. S-a schimbat multe nume de prajituri ….pana si Alba ca zapada se confunda cu Lamaita si o fac mai marii cofetarilor.
Se pot folosi si bezele din comert?
Daca folosesti bezele din comert, probabil le umpli mai bine cu crema de ciocolata de la borcan, ca nu mai are rost sa folosesti 6 galbenusuri la crema de ciocolata. Eventual daca faci macarons din albusurile ramase. Cu bezele din comert, reteta isi pierde rostul, parerea mea.
Multumesc pentru postare! <3
Cautam reteta aceasta de ani de zile. O facea o matusa cand eram copil, si era pe masa de cate ori mergeam la ei de sarbatori. A fost prajitura mea preferata! In sfarsit se vor bucura de ea si copiii mei.
Cu mult drag! 🙂