Bulionul de casa a fost facut cat se poate de traditional posibil. Pe foc, in curte, la sat. A fost un proces complet, de la cules rosiile direct din gradina, pana la incarcat in masina sticlele cu bulion si venit inapoi acasa, in Timisoara. A fost o experienta pe care, spre surprinderea mea, chiar am savurat-o. E un tutorial plin de “prima oara”: prima oara cand fac bulion, prima oara cand fac un tutorial in aer liber, prima oara cand apar si eu in pozele de la reteta, prima oara cand fac poze pentru blog doar pe telefon si prima oara cand pun poze ce n-au legatura directa cu reteta. 🙂
Bulionul a iesit fenomenal! Sincer, e cel mai bun bulion pe care l-am gustat vreodata. E bun de baut si asa, ca un suc gustos de rosii. Bineinteles ca nu m-am putut rabda si am aruncat pe acolo si niste condimente mai…altfel. Pe alea le-am adus cu mine, asa ca trebuia sa le folosesc. Am avut si ajutoare, asa ca n-am dus greul singura.
Sper sa-l incercati, iar daca o faceti, va astept inapoi cu impresii. Bune, rele, cum or fi, promit sa le suport cu stoicism. 🙂
Ingrediente pentru 30 litri produs finit:
aprox. 60 kg rosii ce s-au transformat in aproximativ 55 litri de suc de rosii
2 cepe
2 ardei grasi
15 linguri rase cu zahar
13 linguri rase cu sare
3 lingurite rase amestec condimente za’atar (mix de cimbru, oregano, maghiran, lamaie, susan)
7 foi de dafin
o lingura rasa cu piper
******
Am inceput cu culesul rosiilor.
Pe traseu am mai ciugulit niste struguri.
Am spalat rosiile, le-am curatat de cotor si zonele problematice, apoi le-am taiat in bucati potrivite pentru masina de tocat rosii.
Luam o pauza si bem un suc de rosii proaspat. E bun!
Continuam cu tocatul rosiilor. Le-am trecut prin masina de trei ori, de unde si productia semnificativa de bulion din final.
Mai luam o pauza si mancam…asa, ca la sat.
Dani a fost fochistul sef si s-a ocupat de “cazan”.
Fiind atata amar de rosii, am pus la foc oala cu vreo 20 de litri din sucul de rosii si completam in ea pe masura ce reuseam sa le tocam.
Asa ca la final am avut o oala imensa, plina cu suc de rosii ce se pregatea psihic sa devina bulion.
Mi-e greu sa estimez durata de fierbere, intensitatea focului si alte astfel de amanunte cu care v-am obisnuit. Stiu doar ca am pus toate condimentele cu 45 de minute inainte de a opri focul. Condimentele le-am aproximat pentru 44 de litri de bulion. Foile de dafin le-am rupt in doua.
Cantitatea de bulion din oala se poate calcula simplu cu formula matematica pentru volumul cilindrului (3,14 x raza la patrat x inaltimea; totul calculat in centimetri, apoi se imparte la 1000 si afli cati litri ai in oala). Cat a fiert in 45 de minute, a scazut pe la 30-32 de litri.
Bulionul e gata cand se simte pe fundul oalei ca e mai gros. Am amestecat din cand in cand in el, ca nu-l voiam cu rosii afumate si prinse de fundul de la oala.
Ardeii si ceapa i-a pus soacra-mea intr-un moment in care a scapat nesupravegheata. 🙂 Nu stiu cand, cum, de ce, cat timp. Cert e ca s-au dezintegrat pe acolo si atunci si-a amintit. 🙂 E ok, n-am suferit. Le-am pescuit pe masura ce le vedeam pe la suprafata bulionului. E alegerea voastra daca le puneti sau nu. Daca alegeti sa le adaugati, cred ca e ok momentul in care puneti si condimentele si eventual sa le scoateti dupa 20-30 de minute, inainte sa se piarda prin bulion.
Am pregatit sticle curate si uscate, precum si un ibric si o palnie. Dupa ce am oprit focul am turnat cu ibricul cate putin in fiecare sticla ca sa se incalzeasca si sa nu crape. Pe traseu am “pescuit” foile de dafin. Am umplut sticlele, am inchis bine cu capace cu filet si le-am pus intr-o patura pana a doua zi, ca sa se raceasca treptat.
Bulionul s-a lasat la fund si deasupra s-a separat un lichid translucid. Am inteles ca e de bine. Asa trebuie sa fie. Inainte de consum, sticla se agita pentru a le amesteca. E un fel de “bulion bifazic”.
Bulion de casa, gustos si facut in mod traditional, dar cu un mic “twist”
Leave a Reply